Tritonii

Intr-o primavara pe cand chiuleam de la ore impreuna cu un prieten am colindat periferiile orasului si baltile de pe malul Siretului. La una din balti am observat pe mal mai multe movilite ciudate ca niste musuroaie de cartita si cand am desfacut unul am gasit in el un ghem de tritoni. poate 25-30 de bucati. Cum pe vremea aceea in singurul magazin de la noi din oras specializat in acvaristica trona in acvariul stradal un mascul de triton de toata frumusetea, am insfacat ghemul de tritonasi, l-am pus intr-un borcan gol, ca pe vremea aia nu erau PET-uri si ne-am dus la "negociere" cu mandatarul. Ori negustorul, un smecher, a zis ca ia, da' numa unu’, cu banii dupa ce vinde si-am ramas cu borcanul de tritoni in fata magazinului ca la poarta noua. Ce sa faci, am luat marfa si-am dus-o acasa, unde am spalat-o, am separat-o pe sexe si ne-am pus fiecare cate 2-3 perechi in acvarii sa ne dam mari la colegi. Restul i-am lasat intr-un borcan curat pe un dulap in camera mea. La cateva zile am constata ca imi lipseau pesti din acvariu si unii erau raniti (muscati), iar in borcan nu mai era nimic. Dand de caldura tritonii mei au dezertat si s-au topit prin casa. Cativa am recuperat, dar grosul a disparut definitiv. Dupa decenii, plecat la casa mea de mult, m-a chemat mama sa-mi arate unde disparusera tritonii: cu ocazia schimbarii dusumelei, ii gasise sub dusumea, acolo se ascunsesera, mumificati. Cat despre afacerea cu tritoni din care era sa ne imbogatim ce sa va mai spun, cand am ajuns din nou la balta nu mai existau musuroaiele, vremea se incalzise si tritonii trecusera in balta. Dupa aia s-a facut Sidexul si in locul baltii este acum un triaj de vagoane. N-am mai vazut tritoni pana acum vreo 2-3 ani cand in santurile de ploaie de pe marginea unui drum forestier din Valea Salardului, Mures, am vazut tritonasi tinerei inotand. M-am oprit si m-am asezat in genunchi sa ma uit la ei si le-am povestit si copiilor mei cum am ratat eu afacerea vietii mele de comerciant de tritoni.